13. Galeria din Valea Toncii + 280 – Valea Borcutului
Galeria Valea Toncii +280 m este localizată în versantul drept al văii (numită şi Valea Neamţului) – afluent de stânga al Văii Borcutului. Galeria a fost identificată şi parțial explorată în premieră în data de 26 septembrie 2011. Cercetarea şi topografierea lucrării a avut loc în data de 24 mai 2014 de către o echipă formată de Clubul de Speologie Montana Baia Mare (Traian Minghiraș), fostul IPEG (geolog Teodor Bâlcu), Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (Carol Kacsó, Zamfir Şomcutean). Intrarea are o secţiune semirotundă cu lăţimea în zona podelei de 3,2 m şi înălţimea de 2,3 m. Galeria de intrare, cu o orientare S–N, este executată relativ recent direcţional pe un filon cu o mineralizaţie auriferă. Galeria, cartată doar parţial pe o lungime de 6 m, este uşor descendentă, are înălţimea de 2 m şi lăţimea de 2,5 m. În peretele stâng (vestic), pe o porţiune de galerie cuprinsă între 1,5 şi 4,5 m, există o excavaţie cu secţiunea semicircular alungită, care conduce într-un sistem de galerii cu morfologie diferită faţă de galeria de intrare. Înspre vest ne îndreptăm către un sector de galerie format pe un abataj cu orientarea SSE–NNV. Ne aflăm într-un punct de joncțiune: înspre SV se dezvoltă o scurtă galerie săpată manual și are aspectul unei așa-zise ,,galerii de pitici”. Are lungimea de 3,6 m, lăţimea de 0,4 m, înălţimea de 0,8 m, galeria colmatându-se, fiind posibilă continuarea ei. Din locul de joncţiune înspre NNV, urmează abatajul menţionat care are lungimea în plan de 16,5 m, lăţimea medie între 0,6 şi 0,8 m şi o înălţime maximă de 9–10 m. În talpa abatajului sunt prezente porţiuni de planuri înclinate pozitiv sau negativ, ce provin din sectoarele cele mai profunde sau conduc înspre cele mai înalte zone ale abatajului. Prezenţa unui pilier situat între pereţii abatajului, morfologia şi dimensiunile acestui sector, sugerează un mod de exploatare selectivă. Din cauza pericolelor de prăbuşire, cercetarea noastră a continuat doar până în locul situat la aproximativ 2–3 m pe direcţie NNV de acest pilier. Configuraţia restului abatajului şi elementele prezente aici au fost doar constate şi măsurate de la distanţă cu telemetrul laser. În capătul abatajului se observă posibile pasaje care continuă atât înspre NNV, cât şi în tavan, fapt ce sugerează o posibilă existenţă a unui puţ care conduce către suprafaţă. La diferite niveluri, între pereţii abatajului sunt încastrate tropane, iar înspre capătul abatajului, în zona de tavan, există un podeţ. Toate aceste elemente sunt într-o stare de conservare destul de precară. Galeria direcţională de intrare, cartată doar parţial pe o lungime de 6 m, a fost însă explorată în continuare pe o distanţă de cca 100 m, până la o bifurcaţie de galerii direcţionale. iar după bifurcaţie se află un alt abataj vechi, care traversează diagonal galeria direcţională recentă. Abatajul diagonal are parametrii similari cu cei ai abatajului descris mai sus, dar se dezvoltă pe o extensie mare de înălţime. Podeaua abatajului se situează mult sub podeaua galeriei recente şi nu a putut fi reperată vizual, iar la o înălţime apreciabilă s-a observat lumină, ceea ce sugerează comunicarea acestuia cu suprafaţa. Pe traseul abatajului, la diferite niveluri, există resturi de casturi şi tropane. Galeria Valea Toncii +280 m a fost realizată în mai multe etape. Porţiunea sa mai veche este galeria de SV cu lungimea de 3,6 m şi abatajul de NNV, care au fost exploatate manual, iar cea mai nouă este galeria de intrare, care a fost executată recent. Pereţii galeriilor conservă diferite tipuri de de găuri practicate manual ca cele de ţâncuş sau pentru încastrarea tropanelor. Dezvoltarea cartată a galeriei este de 27,1 m, denivelarea de 9,3 m (-3,5 m; + 5,8 m).
Aspecte interesante despre explorarea, cartarea și vizitele organizate în această galerie puteți afla lecturând publicațiile:
