15. Galeria din Valea Pietroasă +450 m
Galeria Valea Pietroasă +450 m este localizată în versantul stâng al văii cu același nume, afluent de dreapta al Văii Roşii.
A fost identificată şi explorată pentru prima dată de către membrii Clubului de Speologie “Montana“ Baia Mare în ianuarie 2007, a fost apoi explorată şi vizitată de mai multe ori, dar cercetarea sa cea mai recentă s-a făcut în 2016. Intrarea, cu înălţimea de 1 m, lăţimea de 3,5 m, permite accesul într-o galerie orientată SV–NE. Galeria descendentă urmăreşte un plan înclinat cu lungimea de cca. 4 m şi lăţimea de cca 3,5 m, înălţimea maximă 2 m, iar la capătul său se află o săritoare de -0,7 m, formată dintr-o prăbuşire de bolovani. Pe parcursul galeriei, imediat după peretele drept al intrării, înspre SE se dezvoltă o galerie ascendentă şi scundă cu lungimea maximă de 3 m şi lăţimea maximă de 0,7 m. Depăşind săritoarea de 0,7 m, la cota -3 m se ajunge pe podeaua unei săli din care, pe mai multe direcţii se dezvoltă trei galerii. O primă galerie rămasă neexplorată din cauza secţiunii reduse, se desfăşoară pe sub planul înclinat de la intrare şi către S-SV, aceasta conducând aproximativ înspre direcţia intrării. Tot de aici, dar uşor înspre V, se dezvoltă o a doua galerie care are direcţia NE–SV. Aceasta este uşor descendentă, are lungimea de 2 m, lăţimea de 0,6 m, înălţimea de 0,6 m. În capătul ei secţiunea se reduce simţitor, iar parcurgerea sa în continuare devine problematică. În sensul înaintării, pe peretele frontal NE al sălii există o săritoare de 0,8 m, care conduce înspre un scurt front de galerie rămas abandonat. În peretele estic al sălii există o altă succesiune de săritori ce conduc la un peretele înclinat, care conservă prelungi urme de săpare manuală foarte evidente.
Observaţii geologice–petrografice: sunt prezente andezitele cuarţifere silicifiate cu piritizări şi vinişoare cu sulfuri. În sectorul sălii se observă urme de excavare pe o ramură filoniană cu cuarţ şi minerale argiloase. Cea de-a treia galerie, cu lungimea de 8 m, are pe parcursul ei două schimbări de direcţie. În punctul din care se desprinde aceasta, înălţimea scade brusc la 0,6 m, iar parcurgerea acesteia se poate face doar târâş. Un prim tronson de 4 m lungime se dezvoltă înspre NE, este uşor descendent şi în capăt se închide în fund de sac. După 3 m de la pătrunderea pe galerie, aceasta îşi schimbă direcţia înspre est, fiind uşor ascendentă. Un ultim tronson de 2 m lungime, uşor ascendent, îşi schimbă din nou direcţia înspre NE, în capăt închizându-se în fund de sac. Lăţimea medie a acestei galerii este 1 m, iar înălţimea variază între 0,4 şi 0,8 m.Galeria are un profil rectangular urmărind direcţional un filon cu cuarţ alb lăptos cu grosime de 30–50 cm pe direcţia principală de dezvoltare. Tavanul galeriei a fost probabil finisat, fiind vizibile urmele de ţâncuş. Peretele stâng urmăreşte coperişul zonei filoniene, fractura urmărită în tronsonul anterior rămânând în peretele drept. Înspre front, galeria continuă pe o zonă brecioasă cuarţoasă cu depuneri limonitice.
Existenţa galeriilor cu morfologie şi secţiuni diferite indică faptul că actualul gol este rezultatul săpării acestuia în diferite etape. Dezvoltarea galeriei este de 23,6 m, denivelarea de 4,5 m (-3,5 m; +1 m).
Aspecte interesante despre explorarea, cartarea și vizitele organizate în această galerie puteți afla lecturând publicațiile:
