17. Galeria +340 Valea Roşie
Galeria + 340 din Valea Roşie este localizată în versantul stâng al Văii Roșii. Galeria a fost descoperită, explorată, cartată și cercetată în anul 2016. Intrarea parţial colmatată, are 0,6 m înălţime, 1 m lăţime și permite accesul într-o galerie descendentă, orientată SV–NE. Această galerie are profil rectangular, lungimea de 6 m, înălţimea şi lăţimea medie de cca. 1 m, care se închide în fund de sac. Sunt prezente aici andezite şi aglomerate andezitice cu fenomene de silicifiere, argilizare şi limonitizare. Din această galerie, se deschide înspre est un sector descendent, apoi pe direcţia E–NE cu lungimea de 15 m, lăţimea de la 1 la 5 m, înălţimea de 0,5–1 m. Galeria urmăreşte direcţional în culcuş, printr-un plan de falie, o zonă brecioasă silicifiată, uşor limonitizată. Golul accesibil face parte dintr-un abataj vechi, în care se observă porţiuni cu material selectat. Coperişul şi culcuşul abatajului urmăreşte pe înclinare planul de falie prezent în galeria de acces. Urmează o porțiune uşor ascendentă lucrarea îşi schimbă brusc direcţia înspre sud, continuând cu o galerie cu lungimea de 25 m lăţimea maximă de 1,3 m, înălţimea maximă de 1,6 m şi are secţiunea rectangulară cu colţurile rotunjte. Pe tot parcursul galeriei, în podea este prezent un consistent depozit de aluviuni, care acumulează un volum semnificativ de apă încărcată chimic. Aceasta are ca punct de scurgere un sorb situat în podeaua galeriei în zona de început a acesteia. Galeria se închide în fund de sac la cota de -2,8 m.
La cca 20 m de la intrarea în galerie, înspre SV se dezvoltă o scurtă galerie uşor ascendentă cu lungimea de 3,5 m, lăţimea de 1 m, înălţimea de 1,3 m, care se închide în fund de sac. Pereţii conservă diferite tipuri de găuri practicate manual prelungi sau tronconice. Galeria secţionează transversal mai multe ramuri filoniene cu grosimi centimetrice mineralizate cu cuarţ cu posibile sulfuri cu minerale metalice (pirită, blendă, galenă) şi de oxidaţie (limonitizări evidente şi probabil smithsonit/melanterit). Înspre NV, dintr-un punct situat imediat după săritoarea de -0,7 m, în podeaua galeriei se deschide o secţiune, care permite o continuare a accesului în excavaţia abatată pe un plan înclinat puternic descendent. Ea a fost cercetată pe o lungime de câteva zeci de metri. A fost urmărită aici o mineralizaţie filoniană cu înclinare mare de până la 40°. După cca 10–15 m de la intrare pe sector, acesta se desparte în două pasaje distincte. Primul sector, situat înspre dreapta, urmăreşte consecvent înclinaţia abatajului, are înălţimea medie de 1 m şi lăţimea de cca 4–5 m. După cca 10 m se ajunge într-un sector mai profund, pe parcursul căruia se întâlnesc în podea resturile unor susţineri. În coperiş roca este intens argilizată, el fiind securizat prin susţineri de lemn, realizate din stâlpi şi grinzi în partea estică a sectorului. Cel de al doilea sector, cel din stânga, se poate parcurge preponderent târâş. După depăşirea unei succesiuni de scurte porţiuni de galerii cu profil rectangular, se accede în porţiuni ceva mai largi, cu înălţimea maximă de 1,5 m. Pe parcursul acestui sector există un puţ, care a fost folosit, foarte probabil, pentru transportul gravitaţional al materialului excavat. Au fost găsite aici resturi de la o posibilă scară de lemn, precum şi mai multe tropane, aflate în stare avansată de depreciere. În final există un alt sector înclinat care conduce în sectoarele profunde ale galeriei, cota acestui punct situându-se sub nivelul Văii Roşii. După poziţionarea acesteia şi efectuarea georeferenţierii se presupune că galeria conduce în sistemul de galerii ale minei Săsar-Valea Roşie. Se observă o exploatare selectivă cu o morfologie neregulată a golurilor. În culcuşul excavaţiei se constată părţi neexcavate ale mineralizaţiei, având probabil conţinuturi lipsite de interes la momentul în care lucrarea era în exploatare. Existenţa galeriilor cu morfologie şi secţiuni diferite, a acumulărilor situate în vatra abatajului şi a galeriilor cu urme de material selectat, probabil sterilul rezultat din abataj, sugerează faptul că actualul gol este rezultatul săpării acestuia în mai multe etape. Din motive de siguranţă, lucrarea minieră a fost cartată doar parţial. Dezvoltarea cartată a galeriei este de 52,2 m, denivelarea de -3,6 m. Nu au fost descoperite artefacte care să fie elemente clare, care să permită datarea lor. Având în vedere prezenţa urmelor de lucrare manuală, precum şi a profilelor galeriilor se poate aprecia totuşi că excavarea unora dintre ele a început deja destul de timpuriu, probabil încă în secolul al XVI-lea. Se presupune că Galeria Valea Pietroasă +450 m, a fost amenajată și exploatată, în mai multe etape, eventual intermitent, într-o perioadă mai îndelungată, probabil chiar până în secolul al XIX-lea.
Traian Minghiraş (2018). Explorarea unor mine vechi din Maramureş 1996 – 2018. Speomond, 19, p. 29-33.
