18. Rețeaua medievală de tuneluri din Piața Păcii, Baia Mare
În septembrie 2006 municipalitatea Băii Mari a demarat un proiect constructiv ce implica efectuarea unor lucrări pentru refacerea și extinderea complexului sanitar situat în Piața Păcii din Baia Mare. Prin lucrările de excavare s-a decopertat o suprafață de 37,5 mp la o adâncime de 2,5 m. Prin excavare s-a descoperit o rețea de tuneluri subterane, la cota – 0,75 m. apărând bolta unui tunel.
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare a cerut oprirea imediată a lucrărilor mecanizate şi a făcut demersurile necesare efectuării unor cercetări arheologice preventive în locul în care a apărut monumentul. Lucrările au fost sistate, iar după obţinerea aprobărilor necesare a început săpătura arheologică propriu-zisă (coordonator dr. Carol Kacsó), sub conducerea efectivă a lui R. Cardoş, cu participarea lui Z. Şomcutean şi D. Ghiman.
Într-o primă etapă au fost îndreptaţi pereţii suprafeţei excavate mecanizat, aceasta fiind şi adâncită până la pământul neumblat.
Revenind la tuneluri, acestea sunt realizate din piatră şi din cărămidă, iar cota podelei se situează în general la cota de -2,5 m. Acestă rețea inițială de tuneluri era formată din: Tunelul 1 dispus N-S, are panta de la sud la nord dinspre Piaţa Păcii înspre Piaţa Libertăţii și Tunelul 2 dispus E-V are panta de la vest la est deci înspre Tunelul 1 cu care şi comunică.
În timpul săpării mecanizate, o parte din Tunelul 1 a fost distrusă complet, iar din peretele nordic a Tunelului 2 a fost distrusă doar o parte, peretele sudic al tunelului rămânând în taluzul sudic al gropii excavate.
Atât pe peretele nordic cât şi pe cel sudic a fost surprins Tunelul 1, care are lungimea de 9,9 m, aproximativ 1,60 m lăţime exterioară, partea sa superioară aflându-se la adâncimea de 0,72 m pe peretele sudic şi la adâncimea de 0,91 m pe cel nordic. Pereţii tunelului sunt realizaţi din pietre de carieră de mari dimensiuni şi din cărămizi, având o grosime de cca 0,40 m, înălţimea exterioară a tunelului fiind de 1,80 m, înălţimea interioară 1,07 m şi lăţimea interioară 0,80 m. La bază, tunelul este pavat cu pietre de râu cu o grosime de cca 0,20 m.
Pe parcursul tunelului, mai precis în porțiunea de final a acestui tronson, la o adâncime de 0,72 m există un cămin având partea sa superioară formată din cărămidă, iar cea inferioară din bolovani de râu. Căminul are dimensiunile de 1,25/1,35 m iar în partea estică, acesta comunica cu un canal cu partea superioară boltită, bolta fiind realizată din cărămizi puse pe cant. O parte însemnată a acestui canal a fost distrusă de lucrările de termoficare recente. Tot în interiorul căminului, însă în partea vestică, a apărut, la adâncimea de 1,11 cm, o conductă de ceramică smălţuită, care se continua în afara căminului, în partea sa vestică. Tunelul 1 continuă înspre sud-vest pe o lungime de 8 m, aici existând o lucrare mai recentă decât tunelurile, mai îngustă, cu o parte superioară, realizată din plăci de andezit, goluri dintre acestea fiind acoperite cu cărămizi, şi cu pereţii formaţi din pietre de râu legate cu mortar din var şi nisip. După o lungime de 2,7 m Tunelul 1 se ramifică în două, în continuare galeriile fiind realizate din lespezi de andezit în partea lor superioară, iar pereţii din pietre de râu, apărând intermitent şi cărămizi. Înspre nord-est tunelul este blocat pe toată secțiunea de cuburi de andezit de pavaj prinse într-o matrice de pământ și resturi vegetale și rădăcini. Prin efectuarea unor acțiuni de decolmatare acest terminus se poate depăși, existând astfel reale posibilități de continuări importante a actualei galerii pe direcția Pieței Libertății.
Tunelul 2 cu o lungime de 7,8 m se afla chiar pe lângă peretele sudic al suprafeţei excavate; el comunica cu Tunelul 1 şi are dimensiuni mai mici decât acesta: lăţimea interioară 0,48 m, înălţimea interioară 0,87 m, iar pavajul o grosime de cca 0,06-0,08 m. La întâlnirea cu Tunelul 1, în Tunelul 2 este montată în poziţie orizontală o placă de piatră dreptunghiulară, pare a fi un boiandruc cu o grosime de cca 0,15 m, care obturează parțial porţiunea de comunicare dintre cele două tuneluri. Tunelul 2 are potențial de continuare, sistările lucrărilor din Piața Păcii au eliminat și aici această posibilitate.
Pe peretele nordic al exvavației, la adâncimea de 1,50-2,10 m, apar resturile unei galerii de mici dimensiuni cu duct SV-NE (Galeria 3), care comunica cu Tunelul 2. Urmele sale erau vizibile şi la întâlnirea cu Tunelul 2. Galeria de mici dimensiuni are deschiderea de formă aproximativ pătrată, lățimea 0,35 m, pereţii sunt realizaţi din pietre de carieră, partea superioară din plăci fasonate dreptunghiulare, iar pavajul din pietre de râu.
De asemenea, este evident că Tunelul 1 era canalul colector, în care se deversau apele din Tunelul 2, aceasta fiind în legătură cu Galeria 3.
Pentru a se urmări ductul galeriilor arheologii au deschis trei suprafeţe, decopertânduse astfel pentru a se observa bolțile tunelurilor, pentru a face măsurătorile, determinările, desenele și descrierile necesare.
Sistemul subteran și conexiunea acestuia cu suprafața au fost topografiate și cartografiate de către Clubul de Speologie Montana Baia Mare. Astfel dezvoltarea sitului este 40,2 m, dezvoltarea cartată cumulată a tunelurilor este de 28,2 m, denivelarea maximă negativă a sitului este -2,8 m, iar denivelarea totală a tunelurilor este de 1 m (-0,1 ; +0,9 m). Lungimea distrusă a tunelurilor este de cca. 8,9 m (3,6 din Tunelul 1 și 5,3 din tunelul 2), astfel că dezvoltarea totală a tunelurilor explorate în acest stadiu ar fi fost de 37,1 m. Din interiorul galeriilor, în mare măsură colmatate, a fost scoasă, de către o echipă de la Clubul de Speologie Montana (Felix Merşei, Traian Minghiraş, Marius Todoran), o cantitate mare de fragmente ceramice, sticlă, precum şi câteva fragmente de obiecte de metal, o piesă de domino realizată din os şi câteva monede aflate într-o stare precară de conservare. După aprecierea arheologilor, materialul descoperit datează din secolele al-XVIII- lea și al-XX-lea. La baza Tunelului 1 au apărut două vase de lut, ce aparţin, foarte probabil, sfârşitului secolului al XVI-lea, începutului secolului al XVII-lea. Ele sunt cu siguranţă anterioare momentului de amenajare a sistemului de canalizare. Tunelurile descoperite aparţin sistemului de canalizare al oraşului Baia Mare, amenajat, probabil, în secolul al XVII-lea. El a funcţionat în cursul secolelor al XVIII –lea și al XIX-lea.
Este mai mult ca sigur că în trecut, odată cu amenajări anterioare făcute în piață s-au mai distrus părți de tuneluri existente în zonă.
Având în vedere caracterul spectaculos al descoperirii, valoarea sa ştiinţifică deosebită, interesul mare manifestat de locuitorii şi vizitatorii oraşului pentru aceste relicve, muzeul a propus degajarea totală a galeriilor păstrate în partea nordică a Pieţei Păcii şi amenajarea aici a unui parc arheologic. Din păcate, acest lucru nu a fost posibil din motive financiare, conservarea resturilor descoperite fiind totuşi realizată prin acoperirea lor cu mai multe straturi protectoare.
Prin urmare s-a construit grupul sanitar care la ora actuală este într-un grad avansat de depreciere, fiind momentan închis și nefolositor.
Aspecte interesante despre explorarea, cartarea și vizitele organizate la acest obiectiv, puteți afla lecturând :
Fotografii: Negrean Odile, Minghiraș Traian, Șomcutean Zamfir