IOAN TĂMAŞ 4.07.1957-11.02.2008
A fost unul dintre membrii de bază ai Clubului de Speologie MONTANA din Baia Mare, la activităţile căreia participă din anul 1985. Mulţi ani a fost vicepreşedintele clubului şi preşedinte în perioada organizării ediţiei a IV a Congresulul Naţional de Speologie –Borşa 1998.
S-a născut la Gherla, unde a deprins prietenia cu natura (cluburile de turism gherlene sunt de altfel renumite pentru numărul mare de persoane iniţiate şi devenite prieteni ai naturii). A urmat apoi cursurile Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, facultatea Electrotehnică, secţia Electoenergetică. Nici o legătură a meserie cu speologie (la fel ca toţi speologii amatori de altfel), dar speologia l-a atras ca student şi a activat în cadrul clubului Cristal Timişoara, cu care realizează importante descoperiri în bazinul Cernei. Ne tot povestea de Călin Strava şi de alţi membrii ai clubului timişorean, atunci când ne prezenta diapozitive relizate în explorările de atunci (şi care mai există în proprietatea familiei). Tot acolo, la Băile Herculane se iniţiază în alpinism. Ca realizare de excepţie din perioada de început este parcurgerea celui mai adânc aven din ţară (în acea perioadă) –Avenul din Dosul Lăcşorului, cu noduri prusice (pentru că blocatoarele fuseseră uitate la Timişoara de către unul dintre participanţi).
În anul 1982 ajunge la Baia Sprie, repartizat la mina Şuior. Următorii ani îi sunt legaţi de această localitate, unde îşi întemeiază familia, dar şi un grup de prieteni cu preocupări montane similare. Alpinism (pe Creasta Cocoşului, dar şi de iarnă pe creasta munţilor Rodnei), ture montane, şi vizite frecvente în peştera de la Izvorul Izei (munţii Rodnei), atunci când clubul nostru evita zona „năşită” de clujeni. Caută Clubul de Speologie Montana multă vreme (eram şi greu de găsit, fără sediu, cu şedinţele săptămânale prin diverse cârciumi, trebuind să ne mutăm mereu de la cele care nu acceptau prezenţa tinerilor neconsumatori de alcool).
Dar până la urmă ne-a găsit şi au urmat 24 de ani de activitate în Clubul de Speologie Montana. A participat la descoperirea şi explorarea multor peşteri din cele peste 200 aflate în evidenţa MONTANEI, comunicate şi Institutului Naţional de Speologie “Emil Racoviţă” din Bucureşti –nu îşi au rost detaliile. Datsun-ul lui a fost bază logistică fără de care nu s-ar fi putut realiza multe explorări. A participat pentru prima dată la un Speosport în anul 1985 la Cluj Napoca, ultima lui participare fiind la Băile Herculane în anul 2006, cortul şi „cloaca” fiind impresiile lui cele mai puternice de aici.
Şi prin profesie era dăruit subteranului: inginer la Mina Şuior. Speologia şi mineritul, profesii-surori, care pun la încercare limitele omului: până unde pot merge curajul, tenacitatea, riscul, supravieţuirea într-un mediu ostil vieţii, dorinţa de cunoaştere, pasiunea…
Prietenul nostru, ing. Ioan TĂMAŞ, avea toate calităţile care-l făceau apt pentru a explora enigmele subpămîntului. Adesea le surprindea cu talent în diapozitive şi fotografii. În deceniile în care a practicat speologia, a ieşit cu bine din “găuri de şoarece” (galerii strîmte, prin care greu se poate strecura omul) sau din avene, însă nici tehnica speologiei alpine şi nici medicamentele nu l-au ajutat să scape de-o boală, care, iată, l-a secerat repede, la vârsta de doar 50 de ani.
Mi-e foarte greu să scriu, dar trebuie să ştiţi, în alte oraşe (Oradea de exemplu), varicele lui esofagian perforat, de care a murit, se putea cauteriza.
Prietenul nostru s-a mutat definitiv în lumea subpământului, unde explorează lumea de dincolo. Deşi junghiul e mare în spate, n-avem ce face, până la urmă mai devreme sau mai târziu, îi vom povesti lui Neluţu ce a mai făcut Montana.
2008
Alec PORTASE, Dumitru IŞTVAN -2008